E interesant ca, in ciuda faptului ca spaimele resimtite sunt irational de puternice, in unele cazuri (in special cand e vorba despre zoofobii) oamenii de stiinta au gasit explicatii care suna rezonabil si care tin de evolutia speciei umane.
Frica de dentist-la drept vorbind, prea putinor oameni le place sa aiba de-a face cu medicii si cu sistemul sanitar dar, de aici si pana la la atacuri de panica sau spaime de neinvins fata de doctori si si proceduri medicale, e cale lunga.Au fost descrise mai multe tipuri de fobii din acesta sfera, precum frica de spital (nosocomefobia), de injectii (trypanofobia) sau o repulsie la ideea de a merge la doctor, in general (iatrofobie), dar nici una nu pare asa de raspandita precum frica de stomatolog (de fapt, nu de bietul doctor, in sine, ci de ceea ce ne face): odontofobia.
Frica de caini-o zoofobie destul de raspandita, teama de caini (cynofobia) se dezvolta, de obicei, ca urmare a faptului capersoana a fost, la un moment dat, muscata de un caine sau a asistat la un atac de acest fel asupra altcuiva. Dar exista si oameni care se tem de caini pur si simplu pentru ca stiu ca acestia pot musca.
Frica de zbor-multa lume se teme de zbor, de pierderea contactului linistitor cu pamantul. In vremurile contemporane, acesta frica se exprima, cel mai adesea, prin frica anxioasa de a calatori cu avionul (aviofobie).
Frica de tunet si fulger-exista si oameni care se tem de ceata, de ploaie si de ninsoare; spectrul tulburarilor care implica o teama maladiva de vreme, de aspectele meteorologice, e destul de larg, dar teama de manifestarile violente ale naturii – tunete, fulgere – e de departe cea mai raspandita (si se numeste brontofobie sau keraunofobie).
Frica de intuneric-comuna la copii (care se tem de tot felul de creaturi sau intamplari infricosatoare, ce ar putea aparea odata cu bezna), teama de intuneric trece in randul fobiilor (nyctofobie) atunci cand persista si la varsta adulta (ceea ce se poate intampla daca a ramas netratata in copilarie).
Frica de inaltime-pana la urma, aceasta teama nu pare intrutotul nerationala - e destul de firesc sa ne fie teama atunci cand ne aflam la o mare inaltime si avem impresia ca bariera dintre noi si abis nu e foarte solida.
Frica de paianjeni-oamenii de stiinta vorbesc, in acest caz, despre o fobie dezvoltata ca mod de aparare, in cursul evolutiei. Printre paianjeni se intalnesc cele mai multe nevertebrate terestre veninoase, incomparabil mai multe decat printre insecte, de pilda, asa ca nu e de mirare ca oameni care n-au nici o problema cu gandaci sau alte goange se tem, totusi, de paianjeni (arahnofobie).
Frica de serpi-si acesta fobie pare una “de supravietuire”, altfel nu s-ar explica de ce e atat de raspandita. Pe vremea cand au aparut primii oameni, Pamantul era deja plin de serpi (la ora actuala se cunosc aproape 3000 de specii) dintre care multi erau veninosi. Asadar, serpii puteau fi o amenintare serioasa, iar oamenii au invatat de timpuriu sa se fereasca de ei. Ar fi de inteles, astfel, de ce unii se sperie de serpi chiar daca ii vad doar intr-o poza ori la televizor; fobia de serpi o au multi oameni care nici n-au vazut vreodata un sarpe in realitate.